Ce a lipsit din "Lucy"?

Lucy, o tanara studenta americana care traieste (si petrece) in Taiwan, este rapita de traficanti de droguri si fortata sa transporte un nou tip de drog, care ii este implantat chirurgical in stomac. Atunci cand, in urma unui atac, punga in care se afla drogul se rupe, o mare parte din el ajunge in organismul fetei, permitandu-i sa isi foloseasca parti ale creierului inaccesibile omului obisnuit. Pe scurt, Lucy isi dezvolta o serie de puteri paranormale.

Parti proaste:
Regizorului Luc Besson duce lipsa de subtilitate, de rafinament. Pare ca scenariul lui "Lucy" a fost facut "pe fuga" si fara a fi revizuit. L-as putea compara cu un copil care manevreaza un aruncator de flacari.

Parti bune:
Omul se revanseaza prin ideile marete pe care le transpune.

Mai intai de toate, trebuie sa mentionez faptul ca nu demult s-a dovedit ca teoria conform careia omul nu isi foloseste mai mult de 10% din creier este inexacta (ca sa nu spun gresita). Acele regiuni aflate in "hibernare" sunt cele care au grija ca noi sa clipim automat, ca inima noastra sa bata fara incetare, in fine, ca organele noastre sa functioneze fara sa fim nevoiti sa facem un efort constient in acest sens. Toate acestea sunt explicate in film de (cine altul?) Morgan Freeman. Oare omul asta chiar mai primeste cate un pistrui de fiecare data cand povesteste ceva pe fundalul unui film (cum spuneau cei din "Southpark")?

La inceput, "Lucy" pare a fi doar un alt film despre originile unui supererou, dar regizorul, intr-un mod admirabil, incearca sa plaseze povestea deasupra actiunii. In timp ce domnul Choi se lupta sa isi recupereze drogurile, Lucy ii expediaza pe oamenii lui fara sa clipeasca, continuandu-si nestingherita drumul catre un plan superior al existentei. Scarlet Johansson este perfecta pentru acest rol. De fapt, e ca si cum ar juca 4 roluri diferite: de la studenta petrecareata la victima terifiata, la supererou razbunator, la fiinta elevata. In a doua jumatate a filmului, Lucy ajunge sa priveasca umanitatea ca un copil curios care urmareste un musuroi de furnici. La un moment dat, pentru spectator devine mai
important sa o urmareasca incercand sa atinga un nivel superior de intelegere, scenele de lupta si impuscaturi fiind un rau necesar, pe care Besson il pastreaza doar pentru ca este constrans de sirul narativ. In momentul in care Lucy ajunge capabila de a neutraliza un intreg grup de gangsteri doar folosindu-si mintea, o camera plina de asiatici suparati nu mai este deloc o problema. (Aici ma vad obligata sa semnalez o alta problemuta a filmelor lui Besson: personajele negative actioneaza fara sa aiba vreo logica. Oare un clan mafiot din Taiwan ar fi zburat pana in Franta si ar fi pornit un razboi cu Interpolul doar pentru 4 pungi de droguri?).

Luc Besson este unul dintre putinii regizori care nuu se tem de personajele feminine puternice. In niciun moment nu simtim ca personajul lui Lucy este folosit sau exploatat. Regizorul respecta femeile si, in ciuda oricaror altor greseli, este incapabil sa le priveasca ca pe niste obiecte decorative intr-o vitrina. Una dintre cele mai bune scene din film, cea in care Lucy ii multumeste mamei sale si isi ia "la revedere", inainte de a uita concepte umane precum dragostea, este incredibil de frumoasa si intima.

Concluzia mea este ca, desi Lucy nu este un film nemaipomenit, avand si plusuri si minusuri, ar fi dragut daca mai multi regizori ar avea curajul (si dorinta) de a aborda asemenea subiecte marete.