Tyrion Targaryen - Este Tyrion fiul Regelui Nebun?

Tyrion Lanister este unul dintre cele mai populare personaje din Game of Thrones. Si pe buna dreptate. Este un personaj amuzant, inteligent, istet, dar, de asemenea, plin de defecte si de suferinta. Celor slabi le arata bunatate, iar celor care merita la arata dosul palmei (Joffrey). Nu a avut o viata prea usoara. Pe langa copilaria destul de chinuita, a fost acuzat pe nedrept de crima, intemnitat, prins in mijlocul unui razboi, prins in intrigile politicii, a ajuns in alta batalie, i s-a taiat fata, a fost obligat sa se casatoreasca, a fost acuzat din nou de o crima pe care nu a comis-o, a fost tradat de iubita sa, condamnat la moarte si, in cele din urma, si-a omorat tatal. Sau nu era tatal lui?

Oficial, Tyrion este fiul lui Tywin Lanister cu sotia (si verisoara) lui, Joanna, insa o teorie foarte controversata sustine ca adevaratul tata al lui Tyrion este de fapt Regele Nebun, Aerys Targaryen. Sa luam lucrurile pe rand.

Aerys Targaryen al II-lea, Regele Nebun

Pe vremea Regelui Nebun, dinastia Targaryen conducea Cele Sapte regate. Mama lui Tyrion, Joanna, era una dintre domnitele insotitoare ale Rhaellei, sora regelui si, mai apoi, regina lui. In timpul acesta, tanarul Tywin era extrem de frustrat din cauza tatalui sau, Tytos, care avea o reputatie de om slab. Lordul Tytos era atat de batjocorit, incat Tywin a ajuns sa nu suporte rasul. Tanarul si-a propus sa fie ferm, hotarat, conducatorul puternic, respectat si chiar temut care este in prezent, cu alte cuvinte, tot ceea ce tatal lui nu era. In timpul unei rebeliuni, Tywin distruge complet doua mari si vechi dinastii, ucigand absolut toti membrii acestor case, incepand astfel sa refaca prestigiul dinastiei Lanister. In cele din urma, Tywin a fost numit Mana Regelui. La scurt timp dupa aceea, Tywin si Joanna s-au casatorit. Tywin a iubit-o foarte mult. Se spune ca a zambit la nunta lor, ceea ce e un lucru foarte mare, avand in vedere ca el nu zambeste niciodata. Insa in noaptea aceea s-a mai intamplat ceva. Se pare ca regele Aerys Targaryen o dorea pe Joanna de mai multi ani. La nunta, fiind beat, Aerys a facut o gluma, lasand sa se inteleaga faptul ca vrea sa se culce cu ea. Se spune ca singurul motiv pentru care acest lucru nu s-a intamplat este acela ca regele a baut prea mult. Nu stim exact ce s-a intamplat in noaptea nuntii, doar ca regele si-a permis anumite...libertati. Cu siguranta ca nu s-a culcat cu ea la acest moment, dar ceea ce stim cu siguranta este ca regele o placea foarte mult pe mama lui Tyrion si ca i-a facut ceva in noaptea nuntii ei. Daca va mai amintiti, la un moment dat, Joffrey ii spune Sansei ca adesea regii se culca cu cine vor, inclusiv cu femei casatorite. Asa ca regele Aerys nu doar ca o dorea pe Joanna, dar cu siguranta ca ar fi putut-o avea oricand. Este posibil ca Aerys sa fie tatal lui Tyrion.

Tywin Lannister este unul dintre cele mai calculate si viclene
personaje din Game of Thrones

Intrebarea este: oare Tywin stie ca Tyrion nu e fiul lui? Cel mai probabil da. In primul rand, pentru ca, de cateva ori, ii spune direct acest lucru (va mai amintiti scena in care ii spune ca, atata timp cat nu poate dovedi ca nu e fiul lui, legea ii da dreptul sa poarte culorile si numele lui). De asemenea, este explicatia urii pe care o simte pentru el. Se spune ca Tywin il uraste pe Tyrion pentru ca Joanna a murit la nasterea lui, dar, cumva, acesta nu este un motiv suficient de intemeiat pentru ca un tata sa isi urasca copilul. poate ca il uraste pentru ca face de ras numele de Lanister prin betiile si desfraul lui. Dar si asta este greu de crezut, in primul rand pentru ca Tywin s-a purtat astfel cu Tyrion chiar de inainte ca acesta sa aiba atatea vicii. Jamie si Cersei au, la randul lor defecte, dar Tywin nu face nimic impotriva lor. Cea mai plauzibila explicatie ramane aceeasi: Tyrion nu e fiul lui adevarat, iar el stie asta.

 Ca o paranteza, atunci cand regele Aerys Targaryen l-a inrolat pe Jamie in garda regala, condamnandu-l astfel la o viata de celibatar, s-a asigurat ca mostenitorul lui Tywin va fi bastardul sau, Tyrion. Normal ca Tywin il uraste pe Tyrion, normal ca il dezmosteneste, normal ca se intoarce impotriva lui Aerys si ii cucereste orasul la scurt timp dupa inrolarea lui Jamie.

Acestea fiind spuse, de ce Tywin l-a lasat pe Tyrion sa traiasca? Sa fie pentru ca, desi acesta este un bastard si un pitic, este, in acelasi timp, si fiul Joannei si, in cele din urma, un Lanister. Este fiul femeii pe care Tywin a iubit-o mai mult decat orice pe lume. Asa ca il trateaza destul de urat, dar se asigura totusi ca are o viata comoda, ca membru al uneia dintre cele mai mari case, ii ofera mult aur si nu incearca sa il omoare decat ocazional (arucnandu-l in linia intai a bataliei fara niciun motiv aparent).

Avem un alt indiciu. Se intampla foarte des ca membrii dinastiei Targaryen sa viseze dragoni, vise adesea profetice. Daenerys, Aemon, Daeron si Daemon Targaryen, cu totii au avut astfel de vise. Un alt personaj care viseaza dragoni este... Tyrion! Totusi, interesul lui pentru dragoni este diferit. In timp membrii oficiali ai dinastiei au vise in care vad efectiv dragonii, Tyrion doar viseaza sa aiba un dragon. Cea mai probabila explicatie este aceea ca lui Tyrion pur si simplu ii plac dragonii. Aceasta referinta poate fi un indiciu, dar nu este unul puternic.

Tyrion Lanister, asa cum este descris in carti, cu un ochi
verde si unul negru si desfigurat in urma bataliei. In
serial, are doar o taietura pe fata.

In ceea ce priveste aspectul fizic, Tyrion are un ochi verde si unul negru. Parul lui este atat blond deschis, cat si negru. Lanisterii sunt descrisi ca avand par blond auriu, dar parul blond deschis al lui Tyrion seamana mai mult cu parul blond argintiu al Targaryenilor. Poate ca nu ar trebui sa acordam o atentie atat de mare unui detaliu atat de mic cum e nuanta parului, dar, dupa cum am vazut in cazul lui Robert Baratheon si al copiilor lui, adesea un astfel de detaliu este extrem de important. Culoarea parului spune multe despre parintii cuiva.

Dupa cum spuneam, Tyrion are ochi de culori diferite. Un alt personaj cu ochi de culori diferite este Shiera Seastar, o bastarda a lui Aegon Targaryen al IV-lea. La fel ca si parul, ochii de culori diferite ar putea indica, simbolic, sangele amestecat al lui Tyrion.

Anumite voci sunt de parere ca nanismul lui Tyrion se datoreaza unei tentative de avort. Insa nu avem niciun argument in sensul acesta.

Ultimul indiciu si unul dintre cele mai importante: daca Tyrion este un Targaryen, profetia dragonului cu 3 capete este completa. Cei 3 Targaryeni care vor calari cel 3 dragoni sunt Daenerys, Tyrion si Jon (in curand voi pusta un articol, explicand teoria conform acreia Jon Snow este un Targaryen). Aceste trei personaje au multe lucruri in comun: mamele lor au murit nascandu-i, fiecare dintre ei a fost nevoit sa ucida o persoana iubita ( Daenerys pe Drogo, Tyrion pe Shae, Jon pe Ygritte...intr-un fel). Ei pot corespunde cu cei trei dragoni (Rhaegal, Viserion, Drogon), implinidn profetia, unind regatele si invingandu-i pe Umblatorii Albi. Are logica.

Dragonul cu trei capate, simbolul casei Targaryen

Pe de alta parte, insa, acest basm nu se potriveste cu lumea cinica a lui GRRM. Un pitic desfigurat si ridiculizat va deveni printul fermecat care salveaza regatul sau are o valoare simpla, umana? Sunt profetiile viabile? Dicteaza ele vietile oamenilor sau oamenii le implinesc, inconstient, de indata ce afla despre ele? Pana acum, in seria cartilor nu am vazut niciodata o preofetie indeplinindu-se cu adevarat.

Privita dintr-un alt punct de vedere, relatia tata-fiu dintre Tywin si Tyrion este mult mai complexa daca ar fi sa consideram ca cei doi au, cu adevarat, o legatura de sange. Genna Lannister, sora lui Tywin, spune ca, mai mult deca Jamie, Tyrion este fiul lui Tywin. Tyrion este adesea viclean si calculat, la fel ca Tywin, si are aceleasi abilitati politice, insa toate aceste trasaturi sunt intrupate intr-un pitic pe care Tywin, atat de sensibil in fata batjocorei si rasului, nu il poate respecta. Betiile si desfraul lui Tyrion sunt, cu siguranta, o consecinta a atitudinii tatalui sau, care il face sa se simta lipsit de valoare si neiubit. Insa viciile pe care Tywin la uraste la Tyrion nu sunt doar vicii pe care el le-a provocat, ci si vicii pe care cei doi la impartasesc. Amintiti-va ca Ttyrion a gasit-o pe Shae in patul lui Tywin inainte sa o omoare. Ceea ce Tywin uraste la Tyrion este ceea ce recunoaste in el insusi. Cand, pe moarte, Tywin ii spune lui Tyrion ca nu e fiul lui, nu se refera la faptul ca acesta este de fapt un bastard Targaryen, ci la un lucru mult mai complex. Inseamna ca Tywin si-a regegat propriul fiu si l-a chinuit pentru ca nu a suprotat sa se uite la o versiune schimonosita a sa. Apoi Tyrion il omoara, cu aceeasi cruzime si acelasi sange rece al tatalui sau.

Este tragic si complex. Despre asta scrie de fapt GRRM. Nu despre dragoni si alte vrajitorii. Intr-adevar, Tyrion are unele trasaturi de Targaryen si este posibil ca regele nebun, Aerys Trgaryen, ca un nebun ce era, sa o fi violat pe Joanna si sa fie tatal lui Tyrion, insa pana acum nu avem nicio dovada concreta care sa sustina aceasta teorie, care, pana la urma, umbreste una dintre cele mai interesante relatii ale seriei. In clocluzie, pentru a raspunde la intrebarea din titlu: este posibil, dar improbabil ca Tyrion sa fie un Targaryen.

Read More

Motive pentru care adolescentii de astazi ar trebui sa se uite la "Buffy, spaima vampirilor"

1. Chipesul intunecat si misterios (dar construit corect)
Este trist ca "Buffy" e pusa  la un loc cu "Twilight" sau "The Vampire Diaries". Daca privesti relatia

dintre Buffy si Angel, iti dai seama care sunt motivele din spatele acestei ierarhizari proaste. Angel este vampirul misterios, care se uraste pe sine, la fel ca Edward Cullen sau Stefan Salvatore. Diferenta este ca Angel nu o urmareste pe Buffy peste tot ca un obsedat, iar Buffy nu se supune oricarei dorinte a lui Angel. De asemenea, intimitatea intre ea si Angel implica pericole reale, care ne sunt explicate concret. Mai mult, putem vedea cu ochii nostrii consecintele acestei intimitati, ceea ce nu vedem in "Twilight" sau "Jurnalele vampirilor". In acest serial, Angel ne este portretizat ca un obiect al dorintei, in timp ce existenta lui intunecata este, evident, inradacinata in rau.

2. S-au scris studii intregi despre Buffy
Lasand la o parte cartea "Buffy si filozofia" ("Buffy and Philosophy"), online exista o colectie intreaga de studii care trateaza acest serial. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca, in anumite universitati, s-au predat cursuri intregi doar despre el. Unul dintre importantele teme abordate este modul in care episodul Buffy vs Dracula a deconstruit romanul lui Bram Stoker.

3. Morti neasteptate
Va mai amintiti cat de socati ati fost la moartea lui Ned Stark ("Game od Thrones")? In "Buffy..." personaje importante mor sau pleaca brusc din poveste. Avantajul pe care "Buffy..." in are in fata serialului "Game of Thrones" este ca cel din urma pierde personaje importante atat de des, incat nu ne mai surprinde deloc. Publicul asteapta sa vada cine va fi urmatorul personaj care moare. In "Buffy...", atunci cand un personaj murea, publicul era ingrozit.

4. Aici vampirii chiar sunt rai

Era o vreme, inainte de "Twilight", in care vampirii erau personajele negative. In "Buffy...", un vampir este un demon in trup de om, pastrand personalitatea victimei, dar eliminand sufletul, constiinta, simtul moral. Vampirilor le place sa ucida pentru ca nu au capacitatea si nici vointa de a intelege ca acest lucru e gresit. Serialul complica putin situatia, introducand vampiri care au suflet (Angel) sau carora le-a fost implantat un cip de modificare comportamentala (Spike). Insa, spre deosebire de "moda" actuala, conform careia a fi vampir este un lucru de dorit, aici vampirii raman mereu personajele negative, monstrii care trebuie ucisi.

5.Metafore
Serialul nu ne prezinta monstrii, vampiri, fantome sau demoni ca atare. Dusmanii lui Buffy sunt intruchipari ale anxietatilor suferite in procesul de maturizare. Unele dintre aceste metafore sunt evidente, cum ar fi faptul ca magia, ca si drogurile, provoaca dependenta. Altele sunt mai subtile. Transformarea primarului intr-un demon-sarpe urias poate fi comparata cu transformarea lui Buffy in adult.

6. Un mix de diverse genuri
La prima vedere, numele serialul pare unul banal. Dar haideti sa privim mai atent:
Buffy = nume amuzant = comedie
Vampire = amenintare supranaturala = horror
Slayer = lupta = actiune
Iata cele 3 genuri principale in care serialul s-ar putea incadra. Un alt element al serialului - si o parte importanta a procesului de maturizare - este dragostea. Prin urmare, nu este deloc surprinzator faptul ca foarte multe episoade trateaza probleme sentimentale.

7.Personaje puternice
Acest serial are personaje foarte puternice, atat feminine, cat si masculine. Personajul lui Buffy este, poate, unul dintre cele mai puternice personaje feminine ale tuturor timpurilor. Este capabila de a lua singura decizii, este puternica atat fizic, cat si mental. Este dorita de numerosi barbati, nu doar pentru ca este frumoasa si puternica, dar si pentru ca stie cum sa le castige respectul. Si da, mai face si greseli. Prietenii ei, Xander, Willow, Oz, Anya, Cordelia si Giles au trasaturi care ii aduc impreuna, transformandu-i intr-un arhetip al gastilor de prieteni (Xander este clovnul grupuluui, Giles este figura paterna, Willow este tocilara si cea mai buna prietena, etc), dar adesea ei rup aceste tipare pentru a se transforma, la randul lor, in personaje complexe. Sa nu mai vorbim despre Spike, personaj care sufera cea mai spectaculoasa evolutie vazuta vreodata intr-un serial tv.

8. Predecesorul multora dintre serialele de astazi

In timp ce, la vremea respectiva, majoritatea serialelor (precum "Dosarele X") aveau o structura episodica, "Buffy..." a fost printre primele seriale "serializate", insemnand ca, de la un sezon la altul, ai aceeasi poveste care se continua. Chiar si episoadele de sine statatoare au ramificatii care trec dincolo de sezonul in care au aparut. De exemplu, episodul "Once More With Feeling" a dovedit ca un serial-musical ar functiona de minune, asta cu mult inainte de "Glee". "Twilight", "The Vampire Diaries", chiar si "True Blood" s-au inspirat atat de mult din "Buffy...", incat mi-ar lua pagini intregi sa enumar toate asemananrile (mai bine uitati-va la "Buffy..." si descoperiti singuri). In plus, multi dintre scriitorii care au lucrat aici s-au implicat si in seriale precum "Glee", "Mad Men", "Spartacus", "Game of Thrones", Once Upon A Time, "Lost", "Grimm", etc.

9. Intunericul
Oricine care a suferit pierderea unei persoane iubite, a indurat dependenta de droguri sau a fost victima violentei domestice sau a unui viol se va regasi in "Buffy...". Serialul abordeaza foarte multe subiecte intunecate, in special sezoanele 5 si 6. Exista episoade care inca emotioneaza spectatorul, chiar dupa multiple vizionari.

10. Scenariul
Ceea ce face ca acest serial sa rupa barierele timpului este scenariul. Fiecare sezon relateaza un an din viata lui Buffy, permitandu-ne in felul acesta sa o vedem transformandu-se din eleva in studenta si apoi in femeie adulta. Acest lucru a condus la dezvoltarea exceptionala a personajelor si la nasterea unei adevarate mitologii cu vampiri, demoni si alte creaturi, o mitologie comparabila cu cea din "Game of Thrones".

Read More

Ce a lipsit din "Lucy"?

Lucy, o tanara studenta americana care traieste (si petrece) in Taiwan, este rapita de traficanti de droguri si fortata sa transporte un nou tip de drog, care ii este implantat chirurgical in stomac. Atunci cand, in urma unui atac, punga in care se afla drogul se rupe, o mare parte din el ajunge in organismul fetei, permitandu-i sa isi foloseasca parti ale creierului inaccesibile omului obisnuit. Pe scurt, Lucy isi dezvolta o serie de puteri paranormale.

Parti proaste:
Regizorului Luc Besson duce lipsa de subtilitate, de rafinament. Pare ca scenariul lui "Lucy" a fost facut "pe fuga" si fara a fi revizuit. L-as putea compara cu un copil care manevreaza un aruncator de flacari.

Parti bune:
Omul se revanseaza prin ideile marete pe care le transpune.

Mai intai de toate, trebuie sa mentionez faptul ca nu demult s-a dovedit ca teoria conform careia omul nu isi foloseste mai mult de 10% din creier este inexacta (ca sa nu spun gresita). Acele regiuni aflate in "hibernare" sunt cele care au grija ca noi sa clipim automat, ca inima noastra sa bata fara incetare, in fine, ca organele noastre sa functioneze fara sa fim nevoiti sa facem un efort constient in acest sens. Toate acestea sunt explicate in film de (cine altul?) Morgan Freeman. Oare omul asta chiar mai primeste cate un pistrui de fiecare data cand povesteste ceva pe fundalul unui film (cum spuneau cei din "Southpark")?

La inceput, "Lucy" pare a fi doar un alt film despre originile unui supererou, dar regizorul, intr-un mod admirabil, incearca sa plaseze povestea deasupra actiunii. In timp ce domnul Choi se lupta sa isi recupereze drogurile, Lucy ii expediaza pe oamenii lui fara sa clipeasca, continuandu-si nestingherita drumul catre un plan superior al existentei. Scarlet Johansson este perfecta pentru acest rol. De fapt, e ca si cum ar juca 4 roluri diferite: de la studenta petrecareata la victima terifiata, la supererou razbunator, la fiinta elevata. In a doua jumatate a filmului, Lucy ajunge sa priveasca umanitatea ca un copil curios care urmareste un musuroi de furnici. La un moment dat, pentru spectator devine mai
important sa o urmareasca incercand sa atinga un nivel superior de intelegere, scenele de lupta si impuscaturi fiind un rau necesar, pe care Besson il pastreaza doar pentru ca este constrans de sirul narativ. In momentul in care Lucy ajunge capabila de a neutraliza un intreg grup de gangsteri doar folosindu-si mintea, o camera plina de asiatici suparati nu mai este deloc o problema. (Aici ma vad obligata sa semnalez o alta problemuta a filmelor lui Besson: personajele negative actioneaza fara sa aiba vreo logica. Oare un clan mafiot din Taiwan ar fi zburat pana in Franta si ar fi pornit un razboi cu Interpolul doar pentru 4 pungi de droguri?).

Luc Besson este unul dintre putinii regizori care nuu se tem de personajele feminine puternice. In niciun moment nu simtim ca personajul lui Lucy este folosit sau exploatat. Regizorul respecta femeile si, in ciuda oricaror altor greseli, este incapabil sa le priveasca ca pe niste obiecte decorative intr-o vitrina. Una dintre cele mai bune scene din film, cea in care Lucy ii multumeste mamei sale si isi ia "la revedere", inainte de a uita concepte umane precum dragostea, este incredibil de frumoasa si intima.

Concluzia mea este ca, desi Lucy nu este un film nemaipomenit, avand si plusuri si minusuri, ar fi dragut daca mai multi regizori ar avea curajul (si dorinta) de a aborda asemenea subiecte marete.

Read More

"Lolita", de Vladimir Nabokov (rezumat)

In prologul romanului, filozoful John Ray explica ciudata poveste care urmeaza. Conform spuselor sale, a primit de la avocatul autorului un manuscris intitulat "Lolita" sau "Confesiunile unui barbat alb ramas vaduv". Autorul insusi, cunoscut sub pseudonimul Humbert Humbert (sau HH), a murit de tromboza coronariana in timp ce se afla in inchisoare, in asteptarea propriei sentinte. Ray afirma ca, in timp ce actiunile autorul sunt detestabile, stilul sau literar ramade unul frumos si persuasiv. De asemenea, este de parere ca romanul va deveni un favorit in cercurile psihiatrilor si ii incurajeaza pe parinti sa creasca copii mai buni intr-o lume mai buna.

In manuscris, Humbert povesteste despre copilaria lui linistita de pe Riviera, unde si-a intalnit prima dragoste, pe Annabel Leigh, o fata de 12 ani. Annabel si Humbert, pe atunci in varsta de 13 ani, fac dragoste, iar moartea fetei, care are loc la 4 luni mai tarziu il marcheaza pe baiat.

Desi Humbert isi face o cariera ca profesor de literatura engleza, el petrece o vreme intr-un spital de boli mentale si are o serie de slujbe ciudate. In ciuda unei casicii esuate cu o femeie adulta, Humbert ramane obsedat de tinere fete aflate la varsta la care primele instincte sexuale incep sa infloreasca. Aceste "nimfete", dupa cum le numeste el, ii amintesc de Annabel, desi niciuna nu este la fel ca ea. In cele din urma, Humbert vine in Statele Unite si inchiriaza o camera in casa vaduvei Charlotte Haze, intr-un orasel linistit din New England. Este pe loc infatuat de Dolores, fiica in varsta de 12 ani a vaduvei,

Humbert urmareste fiecare miscare a fetitei, ocazional chiar flirtreaza cu ea, si isi noteaza dorintele pedofilice intr-un jurnal. Intre timp, Charlotte, pe care Humbert o dispretuieste, s-e indragosteste de el. Atunci cand femeia o trimite pe Lolita intr-o tabara de vara, Humbert se casatoreste cu Charlotte pentru a putea ramane aproape de Lolita. El isi doreste sa ramana singur cu Lolita si chiar ia in considerare ideea de a o ucide pe Charlotte, dar in cele din urma nu e capabil sa o faca. Intr-o zi, insa, Charlotte ii gaseste jurnalul si, afland ca Humbert o ura si era de fapt indragostit de fiica ei, il infrunta. Humbert neaga totul, dar ea declara ca il paraseste si alearga afara din casa. O masina o loveste si femeia moare pe loc.

Humbert o ia pe Lolita din tabara. Cand cei doi ajung la un motel, barbatul ii spune fetei despre moartea mamei. In povestirea acestor intamplari, Humbert pretinde ca Lolita este cea care l-a sedus pe el si nu invers. Cei doi calatoresc tara in lung si in lat pentru o perioada de aproape un an, timp in care Humbert devine din ce in ce mai obsedat de Lolita, iar ea invata cum sa-l manipuleze. Cand ea are accese de furie sau ii refuza avansurile, Humbert o ameninta ca o va duce la orfelinat. Intre timp, un barbat misterios se arata foarte intresat de Humbert si Lolita si ii urmarete peste tot in timpul calatoriilor lor.

In cele din urma, Humbert se angajeaza ca profesor la Beardsley College si o inscrie pe Lolita la aceeasi scoala. Dorinta ei de a socializa cu baieti de varsta ei il determina pe Humbert sa devina mai sever in ceea ce priveste regulile impuse Lolitei. Totusi, o lasa pe aceasta sa joace intr-o piesa de teatru de la scoala. Lolita devine tot mai secretoasa, iar Humbert crede ca il inseala si o acuza de acest lucru, luand-o intr-o noua calatorie.

Pe drum, Humbert banuieste ca sunt urmariti. Lolita nu observa nimic si Humbert o acuza ca ar fi conspirat cu cel care ii urmareste. Lolita se imbolnaveste, iar Humbert o duce la spital. Insa cand se intoarce sa o ia, o asistenta ii spune ca unchiul ei deja a luat-o. Reactia lui initiala este una de furie, dar apoi se calmeaza si paraseste spitalul nervos si indurerat.

Timp de 2 ani, Humbert o cauta pe Lolita, descoperind diverse indicii despre rapitorul ei si visand la razbunare. Are o relatie cu o femeie pe nume Rita, de care nu e prea incantat. Dupa un timp, primeste o scrisoare de la Lolita, acum casatorita si insarcinata, in care aceasta ii cere bani. Presupunand ca fata s-a casatorit cu ccel care a rapit-o, Humbert este decis sa il omoare. O gaseste pe Lolita, acum in varsta de 17 ani, saraca si insarcinata. Isi da seama ca sotul ei nu e barbatul care o luase de la spital. Dupa mai multe presiuni, ea recunoaste ca fugise cu Clare Quilty, un dramaturg a carui prezenta s-a facut simtita inca de la inceputul romanului. Lolita il iubise pe Quilty, dar acesta o daduse afara cand ea refuzase sajoace intr-un film porno care implica o orgie la care participau mai multi copii de varsta ei. Inca indragostit, Humbert o implora sa se intoarca la el, insa ea il refuza cu blandete. Atunci Humbert ii da 4000 de dolari si pleaca. Il cauta pe Quilty si, dupa ce il gaseste, in impusca de mai multe ori chiar in casa acestuia, omorandu-l.

Humbert este arestat. Aflat in inchisoare, el continua sa isi scrie memoriile, exprimandu-si conditia ca acestea sa nu fie publicate decat dupa moartea Lolitei. Dupa ce Lolita moare la nastere, Humbert moare si el, iar manuscrisul ii este trimis lui Juhn Ray.

Read More

Labirintul lui Pan - analiza detaliata (partea 1)

Filmul incepe cu scena din final a mortii micutei Ofelia. Vocea lui Faun ne spune despre legenda conform careia, cu mult timp in urma, o printesa a lumii subterane a fugit in lumea oamenilor. Aici, orbita de lumina soarelui, a uitat cine era si, suferind greutatile vietii pe pamant, in cele din urma a murit. Insa tatal ei, regele, stia ca sufletul printesei era nemuritor si ca avea sa se reincarneze intr-o buna zi, asa ca a asteptat-o.

In continuare le vedem pe Ofelia si pe mama ei, Carmen, care calatoresc cu masina spre casa capitanului Vidal, noul tata vitreg al fetitei. Inca de pe acum ni se aduce la cunostiinta pasiunea copilei pentru basme, in special pentru zane.

Femeia, fiind insarcinata, nu se simte bine si intreg convoiul de masini face un popas pentru ca ea sa se recupereze, timp in care Ofelia exploreaza imprejurimile. Ea gaseste o bucata dintr-o statuie ciudata de pe marginea drumului. Este vorba despre o reprezentare a unui faun, bucata gasita de Ofelia fiind unul din ochii lui (veti observa cum, pe parcursul filmului, imaginea faunului reapare peste tot, ca un laitmotiv). Ofelia pune ochiul faunului la loc, moment in care din gura acestuia iese o insecta ciudata (predilectia regizorului pentru lumea insectelor se poate vedea in toate filmele acestuia). Pare ca ochiul a functionat ca o cheie care descuiat o temnita si a eliberat insecta.

Ofelia este chemata la masina, iar copila se grabeste inapoi, spunandu-i mamei ca a vazut o zana. Femeia ii spune despre cat de bun a fost capitanul Vidal cu ele si ii cere sa ii spuna "tata" ("E doar un cuvant, Ofelia, un simplu cuvant"). In tot acest timp, insecta cea ciudata pare ca o urmareste pe fata. Convoiul pleaca din nou la drum, iar insecta zboara dupa el.

Capitanul Vidal asteapta sosirea sotiei si fiicei sale vitrege. Primul lucru pe care il observam la el este ceasul de buzunar, un obiect care il obsedeaza, dupa cum vom vedea si mai tarziu (insusi regizorul Guillermo del Toro are o pasiune pentru ceasuri, acestea fiind un alt laitmotiv in filmele lui). Prima lui replica din film este "au intarziat 15 minute". Ne dam seama ca Vidal este un om foarte organizat, si calculat, insusiri duse la aceleasi extreme intalnite la psihopati. Capitanul nu tolereaza niciun fel de perturbare a ordinii sale. Simpla lui replica este suficienta pentru a ne face sa nu il placem deloc. Nu simpatizam el si ne dam seama imediat ca acest personaj nu este unul pozitiv, in ciuda faptului ca, mai devreme, Carmen spunea ca a fost bun cu ea si Ofelia.

La o prima vedere, capitanul pare a fi afectuos si grijuliu cu sotia sa, Carmen. Este bucuros sa o vada, ii atinge burta cu dragoste si o roaga sa foloseasca un carucior cu rotile pentru a se misca dintr-un loc in altul, pentru a nu se obosi prea tare datorita sarcinii sale dificile. Insa la o privire mai atenta ne dam seama ca lucrurile nu stau deloc asa. Dupa cum vom vedea si mai tarziu, capitanului nu ii pasa decat de copilul care urmeaza sa se nasca, copil despre care este absolut convins ca va fi baiat. El nu isi saruta sotiia, nici macar nu o imbratiseaza, ci doar ii atinge burta cu o aparenta tandrete care este de fapt mandria de a avea un fiu, un mostenitor, care trebuie protejat cu orice pret. Acesta este si motivul pentru care vrea ca femeia sa foloseasca un scaun cu rotile. Nu il intereseaza bunastarea ei, ci doar cea a copilului.

Ofelia iese si ea din masina si, cu o oarecare teama, intinde mana catre capitan pentru a-l saluta. Insa, din greseala, fetita intinde mana stanga, iar capitanul o prinde destul de strans si ii spune simplu: "Cealalta mana, Ofelia". Din nou, o replica simpla, deloc amenintatoare. Amenintator este omul care o rosteste, gesturile si tonul lui, care in fata Ofeliei sunt mai putin camuflate, raceala care se poate distinge in vocea si privirea lui.

O vedem si pe Mercedes, servitoarea lui Vidal, care va juca un rol foarte important in aceasta
poveste. Ea o priveste atenta si oarecum ingrijorata pe Ofelia, in timp ce fetita se intdreapta spre insecta care ii urmarise pana acolo. Incercand sa o prinda, copila alearga prin padure pana ajunge in fata unui labirint. Din nou, vedem imaginea faunului, plasata chiar deasupra portii labirintului, sculptata in piatra. Ofelia face cativa pasi in interiorul labirintului. Aici atmosfera se schimba, pare incarcata de un aer mistic. Mercedes, care o urmarise pe Ofelia pana aici, ii spune ca labirintul a fost acolo dintotdeauna si o sfatuieste sa nu se apropie de el, ca nu cumva sa se rataceasca. Un soldat o anunta pe Mercedes ca Vidal o cauta, iar femeia ii spune Ofeliei ca "tatal" ei are nevoie de ea. Fetita se grabeste sa spuna: "Nu e tatal meu, capitanul nu e tatal meu". Adauga apoi ca tatal ei adevarat fusese croitor si murise in razboi, dupa care repta ca nu capitanul e tatal ei (Del Toro a explicat ca aceasta meserie fost aleasa datorita faptului ca, in vechime, croitorii si cizmarii erau cei care spuneau, de obicei, basme).

Ofelia si Mercedes pleaca impreuna spre casa. In timp ce cele doua se indeparteaza, insecta priveste de pe poarta labirintului. Ramanem cu impresia ca a atras-o pe Ofelia intentional catre labirint.

Scena in care Ofelia si mama ei stau in pat este foarte saraca in replici. De fapt, intregul film este sarac in replici. Regizorul insusi a spus ca uraste cuvintele, preferand sa spuna povestea fara ajutorul lor. Scena are o capacitate imersiva minunata. Vazandu-le pe cele doua, inconjurate de o multitudine de sunete, spectatorul are impresia ca se afla in mijlocul actiunii. Del Toro a spus ca a vrut sa capteze intimitatea unui copil langa mama, vorbind despre lucruri marunte - ceva ce iti lipseste atunci cand devii adult.

Copilul se agita din nou in pantecele mamei, iar femeia o roaga pe Ofelia sa ii spuna o poveste. Fetita pune capul pe burta lui Carmen si incepe sa povesteasca despre un trandafir fermecat, care inflorea in fiecare zi, dupa apus, pe varful unui munte inalt dintr-o tara trista. Trandafirul oferea nemurire oricui il culegea, dar nimeni nu indraznea sa se apropie de el, intrucat spinii lui erau plini cu otrava dureroasa. In acea tara, oamenii sopteau doar despre frica de moarte si de durere, dar niciodata despre promisiunea vietii eterne. Astfel ca, in fiecare zi, trandafirul se ofilea fara a putea sa-si ofere darul nimanui, mereu singur in varful muntelui, pana la sfarsitul veacurilor. Morala acestei povesti este ca frica omului de moarte si durere este mai mare decat dorinta lui pentru nemurire.

In timp ce Ofelia spune povestea, vedem un frumos trandafir albastru in varful unui munte, iar in apropierea lui vedem insecta care o urmarise pe Ofelia de-a lugul zilei. Aceasta isi desface aripile si zboara in vazduh, aterizand apoi pe pervazul ferestrei celor doua. Acest lucru sugereaza impletirea realului cu fantasticului in film.

Cadrul se schimba si il vedem acum pe capitanul Vidal care, conform perfectionismului pe care ni l-a aratat mai devreme, isi curata ceasul. Doctorul intra in camera si il informeaza despre starea delicata a sotiei sale. Capitanul decide sa doarma in alta camera pentru a o lasa sa se odihneasca. Din nou, acest gest - aparent unul care sugereaza grija si dragoste - este unul de egoism. In timp ce nu ar fi fost  deloc exagerat ca un barbat sa prefere sa doarma in alta camera pentru a-i asigura sotiei gravide cat mai mult confort, faptul ca Vidal nici macar nu urca sa vada cum se simte aceasta si sa o sarute de noapte buna, mai ales avand in vedere faptul ca in ziua acea se revazusera dupa o perioada de timp, ne face sa ne dam seama cat de putin ii pasa in realitate de Carmen. Doctorul ii spune ca sotia lui nu ar fi trebuit sa calatoreasca, avand in vedere faptul ca sarcina ei este foarte avansata. Capitanul ii raspunde ca "un fiu trebuie sa se nasca acolo unde este tatal lui". Doctorul il intreaba cum de este atat de sigur ca va avea un baiat, la care Vidal rade ironic si spuune simplu: "Nu-ti bate joc de mine".

Read More

Numerele din "Inception"

In primul vis (primul strat al subconstientului), Cobb si Arthur ii cer lui Fischer cifrul de la seiful tatalui lui. Fischer nu stia nimic despre niciun cifru, dar, sub amenintarea pistolului, ii da un sir de numere la intamplare: 528491. Acest sir de numere reapare pe parcursul filmului de mai multe ori, intr-o forma sau alta. In plus, la o analiza mai atenta, fiecare dintre numere are o semnificatie anume.

5  - numarul straturilor din film

realitatea

visul lui Yusuf

visul lui Arthur

visul lui Eams

Limb

2 - Dom a fost de doua ori in Limb

cu Mal

pentru a-l gasi pe Fischer si a-l salva pe Saito

8 - membrii "echipei fantastice"

Cobb (1)

Arthur (2)

Ariadne (3)

Eams (4)

Yusuf (5)

Saito (6)

Fischer (7)

Mal (8)

4 - numarul straturilor subconstientului

visul lui Yusuf

visul lui Arthur

visul lui Eams

9 - numarul literelor din cuvantul "inception"/ numarul "trezirilor" importante

Arthur este impuscat in cap.

Cobb este aruncat in cada.

Ariadne este injunghiata de Mal.

Defibrilatorul

Caderea de pe cladirea din Limb

Explozia fortaretei

Liftul

Aruncarea dubitei in apa

Avalansa

1 - lumea reala / realitatea

Read More

Inception (rezumat)

Realitate
In timpul unui zbor de 10 ore, Cobb (Extractorul) si echipa sa il sedeaza pe Fischer (Tinta). O stewardesa conecteaza intregul grup la un aparat care le administreaza tuturor un sedativ foarte puternic, adormindu-i si trimitandu-i in visul lui Yusuf (Chimistul).

Primul strat al subconstientului (visul lui Yusuf)
Ariadne (Arhitectul) a conceput harta visului si i-a explicat-o lui Yusuf. Echipa il rapeste pe Fischer. Eams (Falsificatorul) ia forma lui Browning, mana dreapta a tatalui lui Fischer, si ii spune acestuia ca tatal lui si-a dorit ca el sa construiasca ceva de unul singur. De aceea, a lasat intr-un seif un testament care ii oferea posibilitatea de a distruge intregul imperiu, daca si-ar fi dorit. Saito (Turistul), directorul unei companii rivale si persoana care a ordonat toata misiunea, este impuscat si ranit grav. Yusuf transporta intreaga echipa intr-o dubita, in timp ce acestia sunt din nou sedati si trimisi intr-un al doilea vis, cel al lui Arthur (Mana Dreapta).

Al 2-lea strat al subconstientului (visul lui Arthur din visul lui Yusuf)
Cobb (Extractorul) il convinge pe Fischer ca viseaza, ca cineva incearca sa fure o informatie din subconstientul lui si ca el este ofiterul insarcinat cu protectia lui si a subconstientului sau. Insusi subconstientul lui Fischer il proiecteaza pe Browning ca fiind responsabil pentru rapirea lui. Acesta spune ca nu il poate lasa sa distruga imperiul tatalui lui. Cobb ii spune lui Fischer ca ar trebui sa intre in subconstientul lui Browning si sa ii fure secretele. Acum, fara sa stie, Fischer participa la propria lui "insertie". Arthur are grija de echipa, in timp ce restul echipei coboara inca un nivel, in visul lui Eams.

Al 3-lea strat al subconstientului (visul lui Eams din visul lui Arthur din visul lui Yusuf)

Fischer trebuie sa patrunda intr-o fortareata si sa gaseasca testamentul tatalui sau. Saito moare din cauza ranii si ajunge in Limbo (Uitarea, stratul cel mai adanc al subconstientului), asa cum patesc toti cei care mor intr-un vis atat de profund. Proiectia lui Mal (sotia moarta a lui Cobb, care inca mai traieste in subconstientul lui) il impusca mortal pe Fischer, aruncandu-l si pe el in Limbo. Cobb si Ariadne folosesc din nou sedativul pentru a-l urma pe Fischer in Limbo. Nu se poate cobori mai mult de 3 straturi in subconstient fara a ajunge in Limbo.

Limbo
Acest strat este unul comun. Nu a fost creat de niciun arhitect si nu este visul nimanui, dar este inundat de subconstientul pesoanei care a mai fost acolo in trecut (in cazul de fata, subconstientul lui Cobb). Cobb si Ariadne gasesc proiectia lui Mal, care il are pe Fischer legat. Cobb marturiseste ca executase la un moment dat o insertie asupra lui Mal. Cei doi soti, dupa mai multe experimente, ajunsesera in Limbo, unde fusesera captivi timp de zeci de ani, crezand ca aceea era lumea reala. Atunci cand Cobb si-a dat seama ca greseau, a plantat ideea si in mintea lui Mal. Amandoi s-au sinucis si s-au trezit la realitate. Insa ideea a ramas in subconstientul lui Mal, asa ca ea s-a sinucis din nou, de data asta cu adevarat. Cobb refuza sa ramana in Limb cu proiectia lui Mal, asa ca ea il injunghie. Ariadne o impusca pe Mal. Cobb nu pare a fi ranit grav si ii spune Ariadnei ca va ramane in Limb pentru a-l gasi pe Saito. Ariadne il arunca pe Fischer de la etaj, moartea lui in Limb, il urca o treapta in subconstient, readucandu-l la viata in stratul al 3-lea. Fischer gaseste testamentul si proiectia tatalui lui, care ii spune ca isi doreste ca el sa fie el insusi. Eams detoneaza explozibilul, distrugand fortareata si provocandu-le tuturor senzatia de "cadere in gol", trezindu-i si aducandu-i inapoi in stratul al 2-lea. In Limb, Ariadne se arunca si ea de la etaj. Combinatia dintre cadere si explozia fortaretei o determina si pe ea sa se trezeasca. Arthur simuleaza o cadere libera cu ajutorul unui lift, aducandu-i pe Eams, Ariadne si Fischer inapoi in stratul al 2-lea.

Stratul al 3-lea (Visul lui Eams din visul lui Arthur din visul lui Yusuf)

Fischer gaseste testamentul, iar proiectia tatalui lui ii spune ca este dezamagit de faptul ca fiul sau a incercat sa fie ca el si ca isi doreste sa fie el insusi. Eams detoneaza fortareata, declansand senzatia de cadere, care ii trezeste pe toti.

Limbo
Intre timp, Ariadne simte explozia si se arunca la randul ei de la etaj, trezindu-se in stratul al 3-lea.

Stratul al 3-lea
In timp ce fortareata se prabuseste, Arthur (care, va amintiti, este in stratul al 2-lea), simuleaza o cadere in gol cu ajutorul unui lift, aducandu-i pe Eams, Ariadne si Fischer inapoi in stratul al 2-lea.

Stratul al 2-lea (Visul lui Arthur din visul lui Yusuf)
In acelasi timp, dubita condusa de Yusuf plonjeaza de pe un pod. Impactul cu apa creaza senzatia de cadere, trezindu-i pe toti in afara de Cobb si Saito.

Primul strat
Cu totii asteapta in stratul intal pana cand efectul sedativului trece si se trezesc la realitate.

Limb
Cobb il gaseste pe Saito. Minutele care au trecut in stratul al 3-lea intre intrarea lui Saito in Limb si intrarea lui Cobb au parut decenii aici, iar Saito este acum un om batran. Cobb ii aminteste ca se afla in Limb, iar Saito ia o arma, probabil pentru a se sinucide si a-l omori pe Cobb.

Realitate
Cu totii se trezesc in avion, iar Cobb se intoarce la copii lui.

Dar care este realitatea?

Read More

Pe aripile vantului - in spatele camerelor de filmari (fotografii)

\

Regizorul Victor Fleming ii da instructiuni lui Vivien Leigh in timpul filmarilor scenelor de la gratarul organizat la Doisprezece Stejari

Clark Gable citind "Pe aripile vantului"

Vivien Leigh odihnindu-se

Olivia De Havilland si Vivien Leigh se odihnesc in timpul unei pauze de la filmarea scenei in care Melanie naste

Incendierea Atlantei; intreaga scena a fost filmata in o ora si un pic.

Leslie Howard primeste o "barba de o saptamana" pentru filmarile la scena in care Ashley se intoarce dintr-o inchisoare din nord.

Read More

Top 50 adaptari cinematografice (in ordine aleatorie)

1. Forrest Gump (1994)

www.tumblr.com

Romanul lui Winston Groom, publicat in 1986, relateaza aventurile personajului titular, de la pescuitul de creveti pana la alergatul in jurul lumii.
Filmul, in regia lui Robert Zemeckis, a cucerit inimile tuturor prin perspectiva sentimentala asupra unui om simplu din sudul Statelor Unite, portretizat fara efort de catre Tom Hanks, care incearca sa inteleaga lumea din jurul lui.
Cea mai mare modificare a fost excluderea din film a episodului in care Forrest impreuna cu un astronaut si o primata pe nume Sue, pleaca intr-o misiune NASA. Misiunea se incheie atunci cand nava lor se prabuseste inapoi pe pamant si cei 3 sunt capturati de canibali.

2. Requiem For A Dream (1999)

www.tumblr.com

In cartea sa, Hubert Selby Jr impleteste 4 povesti ale unor dependenti de droguri din Brooklyn. Regizorul Darren Aronofsky reuseste imposibilul, redand cu maiestrie nuantele de degradare si depravare care se regasesc in roman. De aplaudat sunt si actorii Jared Leto, Ellen Burstyn si Jennifer Connelly.




3. The Color Purple (1985)

www.tumblr.com

Romanul lui Alice Walker, castigator al premiului Pulitzer, este povestea unei tinere femei de culoare din sudul Statelor Unite, in anii '30. Ecranizarea lui este una dintre cele mai mari reusite ale lui Steven Spilberg, care reuseste sa capteze perfect esenta povestii, obtinand 11 nominalizari la Oscar. Celie, personajul principal, interpretat de Woopi Goldberg, se straduieste sa supravietuoasca intr-o lume dominata de rasism si sexism, incercand in acelasi timp sa gaseasca puterea necesara pentru a-si depasi situatia.
Cea mai mare schimbare de la roman la film este relatia lui Celie cu Shug, care in film este una de prietenie, in timp ce in roman este evident ca avem de-aface cu o relatie lesbiana.

4. The Pianist (2002)

www.tumblr.com

Memoriile pianistului evreu Wladislaw Szpilman si incercarile prin care trece in timp ce se ascunde in ghetoul Vasroviei pe fundalul celui de-al Doilea Razboi Mondial au fost asternute pe hartie de ctre prietenul lui, Jerzy Waldorff.
In regia lui Roman Polanski, ecranizarea experientelor prin care Szpilmsn trece in incercarea de a evita lagarele de concentrare a atras aplauzele criticilor indeosebi pentru maiestria cu care personajul central este portretizat de catre actorul Adrien Brody, care a fost distins cu premiul Oscar pentru cel mai bun actor intr-un rol principal.

5. Gone With The Wind (1939)

www.tumblr.com

Castigator al premiului Pulitzer, romanul lui Margaret Mitchell urmareste viata lui Scarlet O'Hara in timpul razboiului Civil din Statele Unite ale Americii.
Desi filmarile au fost intarziate cu 2 ani, pentru a astepta ca programul lui Clark Gable sa se elibereze, filmul a fost un succes grandios. Desi acuratetea istorica nu este tocmai pe primul loc, criticii l-au aclamat chiar de la inceput, mai ales ca s-a bucurat de participarea unora dintre cei mai talentati si priceputi actori ai momentului: Vivien Leigh, Clark Gable, Olivia DeHaviland.\
Cea mai mare diferenta intre carti si film este aceea ca in romane, Scarlet are copii cu fiecare dinte cei 3 soti ai ei.

Read More